Mijloacele de expresie tradiţionale ale arhitectului s-au diversificat enorm în prezent, depăşindu-şi cu mult rolul iniţial de comunicare a unei concepţii deja formate în mintea autorului, şi înclinând chiar către inversarea acestui rol in proiectare: de la mijloc de expresie artistică, la mijlocirea efectivă a conceptualizării. Cât despre documentarea unui proiect, locul releveelor făcute la ruletă şi al fotografiilor de arhivă e luat azi de telemetre laser şi stereofotograme. Prin tehnologiile contemporane, realitatea însăşi se vrea augmentată. Fără a discuta beneficiile şi pericolele unei asemenea răsturnări, cursul de faţă propune o trecere în revistă a mijloacelor disponibile, a căror cunoaştere, fie şi indirectă, nu mai poate lipsi din instruirea arhitectului contemporan.